Conform legislaţiei actuale, NICODATĂ. Singura excepţie, bolile incurabile.

Ce nu ştiu autorităţile şi cetăţenii plătitori de taxe şi impozite.

Că OUG155/2001 privind programul de gestionare a câinilor fără stăpân este un act normativ caduc (fără obiect) ca urmare a intrării în vigoare, la 01.02.2014 a Legii nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. În conformitate cu prevederile acesteia, un număr de trei legi de interes au fost modificate şi completate: OUG155/2001 (art.100 pag.43 legea 187/2012), OUG55/2002 (art.116 pag.50-51 legea 187/2012) şi Legea 205/2004(art.145 pag.68-69 legea 187/2012) Legile respective au fost republicate în anul 2014.

Ţinând cont de Decizia Curţii Constituţionale nr.1/11 ianuarie 2012: „Curtea observă că legiuitorul trebuie să stabilească o ordine de prioritate cu privire la aceste soluţii, iar soluţia eutanasierii câinilor fără stăpân să fie aplicată doar în ultimă instanţă, respectiv numai atunci când toate celelalte soluţii au fost aplicate corespunzător de către autorităţile locale, dar nu şi-au atins scopul de a limita sau de a eradica acest fenomen (cu privire la importanţa prevederii ordinii de aplicare a unor măsuri legislative, a se vedea Decizia nr.536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.482 din 7 iulie 2011)”.

Să vedem ce spune legea adoptată în 2013 sub presiunea mass media şi ce anume trebuie repectat de către serviciile de gestionare a câinilor până la măsura privind eutanasierea:

1. Decizia de eutanasiere se emite numai „după ce se constată că au fost parcurse toate etapele prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă” (art.7 alin.3 din OUG155/2001)
2. Au obligaţia de a steriliza toţi câinii, atât cei din adăpost cât şi cei de pe domeniul public (art.13² din OUG155/2001 coroborat du art.7 din OUG55/2002);
3. Au obligaţia de a microcipa şi înregistra câinii ai căror proprietari sunt (art.7 din OUG55/2002)  în RECS, obligatoriu (art.13³ din OUG155/2001 coroborat cu art.8 alin.4, art.4 alin.5, art.7 din OUG55/2002 şi Ordinul 1/2014 al ANSVSA)
4. Au obligaţia de a emite carnete de sănătate tuturor câinilor deţinuţi în care vor trece obligatoriu numărul de microcip (art.13³ alin.3 din OUG155/2001 coroborat cu art.7 din OUG55/2002)
5. Au obligaţia de a deţine Registre Speciale în care vor nota, printre altele, „numărul de câini prinşi, revendicaţi, adoptaţi, returnaţi…,numărul de microcip, data sterilizării,etc ”(art.10 din OUG155/2001 coroborat cu art.7 din OUG55/2002)
6. Au obligaţia de a comunica lunar către ANSVSA „numărul de câini înregistraţi şi numărul de microcip” (este vorba de înregistrare în RECS nu alt registru – art.12 din OUG155/2001 coroborat cu Ordinul 1/2014 al ANSVSA);
7. Au obligaţia de a „menţine igiena în spaţiile publice, în spaţiile adiacente acestora, în holurile şi căile de acces ale spaţiilor locative” (art.13⁶ din OUG155/2001 coroborat cu art.7 din OUG55/2002)
8. Să răspundă, inclusiv penal, „prin reprezentantul lor legal, de respectarea legislaţiei sanitar-veterinare în vigoare şi a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă” (art.13¹ din OUG155/2001)

Acestea sunt cele mai importante acţiuni obligatorii ce trebuie respectate până la „decizia de eutanasiere” care, conform legii, nu poate fi emisă în condiţiile actuale. (vă vom spune de ce într-un articol separat)

„Decizia de eutanasiere” – „ar trebui să consacre soluţia eutanasierii numai în ultimă instanţă – şi a unor proceduri clare şi precise de care autorităţile publice să fie ţinute în aplicarea soluţiilor preconizate„ (decizie nr.1/2011 a CCR)

De ce nu pot eutanasia câini?

Pentru simplul motiv că au obligaţia, ca şi proprietari de câini să respecte legea 205/2004 privind protecţia animalelor coroborată cu Legea 60/2004 privind ratificarea Convenţiei europene asigurănd câinilor:

a) un adapost corespunzator;
b) hrana si apa suficiente;
c) posibilitatea de miscare suficienta;
d) ingrijire si atentie;
e) asistenta medicala
Exclus eutanasierea câinilor sănătoşi
Nu vă lăsaţi intimidaţi de iresponsabilitatea unor reprezentanţi ai poliţiei sau ai ANSVSA/DSVSA şi acţionaţi în cunoştinţă de cauză.

1. POLITIA şi ANSVSA (DSVSA)  „

„- Pentru indeplinirea prevederilor prezentei legi, persoanele imputernicite, potrivit atributiilor de serviciu, din cadrul Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si al Ministerului Afacerilor Interne au acces in cladiri, adaposturi si alte locuri unde sunt tinute animalele, precum si dreptul de a solicita orice informatie si documente necesare controlului si de a preleva probe pentru cercetari si analize de laborator.

–          In situatia in care locul unde sunt tinute animalele se afla la domiciliul sau resedinta detinatorilor de animale, accesul persoanelor prevazute la alin. (2) in acest spatiu se face cu acordul detinatorului. In lipsa acordului, detinatorul de animale are obligatia de a face dovada respectarii dispozitiilor art. 5.”, conform prevederilor art.30 alin 2 şi 3 din Legea 205/2004.

–          Ei nu pot invoca faptul că administratorul adăpostului public sau privat nu le permite accesul în adăpost, sau a obţine orice informaţie sau documente, decât dacă le e teamă de presiunile şefilor, primarilor baronilor locali, politicului, sunt de rea credinţă, nu îşi îndeplinesc cu profesionalism funcţia, conform atribuţiilor şi competenţelor legale, etc.

Dacă este cazul, faceţile pângeri penale pentru abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu, complicitate la cruzimi faţă de animale.

Trebuie să remarcaţi faptul că „ Numai uniţi, putem distruge orice sistem ostil animalelor şi mediului!”